România este recunoscută drept unul dintre cei mai importanți furnizori de materii prime agricole din Uniunea Europeană, beneficiind de una dintre cele mai mari suprafețe agricole din UE și producții ridicate la cereale, floarea-soarelui sau alte culturi. Cu toate acestea, avantajul producției nu se traduce în profituri pe măsură sau într-o balanță comercială favorabilă pentru produsele alimentare.
Analiza prezentată în articol arată că agricultura românească exportă în mare parte materie primă, dar nu reușește să capitalizeze această producție prin transformare și procesare în interiorul țării. Din această cauză, România exportă grâne și alte materii agricole brute, dar importă produse alimentare procesate care includ valoare adăugată semnificativă, afectând astfel balanța externă a economiei.
Această situație reflectă un deficit structural: chiar dacă producția agricolă este ridicată, industria alimentară locală are capacități limitate de procesare și valorificare a acestei producții. Acest fenomen contribuie la faptul că România înregistrează un deficit comercial semnificativ la produsele agro-alimentare, cu importuri de bunuri alimentare ce depășesc exporturile de astfel de produse.
Pentru ca agricultura să devină cu adevărat un motor economic, este nevoie de investiții consistente în infrastructură agricolă, unități de procesare și lanțuri logistice, care să crească valoarea adăugată înainte ca produsele să ajungă pe rafturile magazinelor. În lipsa unei strategii clare și a unei politici de dezvoltare a industriei alimentare, România riscă să rămână într-un pattern paradoxal: producție importantă, dar profituri mici și pierderi economice cauzate de dezechilibrul comercial.
Sursa InfoHuedin.ro
Editor: Rares Stan
Comentariile sunt închise