România a ajuns la limită: Sfârșitul modelului bazat pe suprataxare, împrumuturi și improvizații
De la 1 octombrie, economia reală mai primește o factură: TollRo.
- factură deloc mică, pe care o plătesc transportatorii, fermierii, producătorii și, în final, cetățenii;
- Datele economice ascunse în spatele reducerii deficitului bugetar arată dezastrul economiei;
- Modelul de creștere economică bazat pe consum, dar generator de deficite mari, trebuie abandonat rapid;
- 10 întrebări la care trebuie să raspundă viitorul guvern pentru a elabora un program economic menit să dezvolte România, nu să o îngroape în datorii;
- Standard&Poor’s ne păsuiește și ea deocamdată, menținându-ne în categoria recomandată investițiilor;
De la 1 octombrie 2026, a intrat în vigoare noul sistem de taxare TollRo pentru vehiculele de transport marfă de peste 3,5 tone, taxa fiind calculată în funcție de kilometrii parcurși, masa vehiculului și norma de poluare.
Pentru un camion greu care transportă cereale, fiecare kilometru înseamnă un cost suplimentar.
Agricultura românească este deja lovită de costuri ridicate la energie, îngrășăminte, motorină, utilaje, dobânzi, forță de muncă și transport, iar acum adăugăm și taxarea la kilometru.
Această politică de creștere a taxării promovată în ultimul an de către Guvernul Bolojan, readucând în prim-plan o întrebare fundamentală:
CINE PLĂTEȘTE NOTA DE PLATĂ A ACESTEI POLITICI ECONOMICE?
Nu o plătește statul. Statul doar încasează.
O plătește economia reală.
O plătește fermierul prin costul transportului.
O plătește procesatorul prin costul materiei prime.
O plătește comerciantul prin costurile logistice.
Și, în cele din urmă, o plătește consumatorul român prin prețul produsului de la raft.
Noua taxă pe kilometru aplicată transportatorilor se înscrie într-un lung șir de aberații economice promovate de Guvernul Bolojan drept reforme.
Nu putem construi competitivitate economică printr-o succesiune permanentă de taxe, accize, costuri administrative și împrumuturi, fără să răspundem simultan la întrebările:
CE PRODUCEM MAI MULT, CE PROCESĂM ÎN ROMÂNIA ȘI CE EXPORTĂM CU VALOARE ADĂUGATĂ?
Datele economice oficiale sunt greu de ignorat.
Ele arată că datoria publică a depășit pragul de 60% din PIB, iar pentru 2026 se estimează o datorie publică de aproximativ 61,8% din PIB. Pentru 2026, deficitul bugetar este estimat la aproximativ 6% din PIB.
Comisia Europeană estimează, de asemenea, că economia României va avea o creștere reală de numai 0,1% în 2026, în timp ce datoria publică este proiectată să ajungă la aproximativ 63,4% din PIB în 2027. Comisia avertizează că incertitudinea politică internă poate afecta încrederea investitorilor.
Aceasta nu mai este doar o problemă contabilă. Este o problemă de model economic. România nu poate continua să funcționeze după formula:
împrumut → consum → deficit → taxe → alte împrumuturi → alte taxe.
România trebuie să se plieze după formula:
producție → investiții → procesare → valoare adăugată → export → profit → venituri bugetare.
Modul în care guvernul actual conduce România, dar și cele precedente, arată o lipsă de logică economică. Economia funcționează haotic, fără a avea strategii sectoriale, așa cum și-au făcut statele care au o politică coerentă de dezvoltare. Aceste strategii sectoriale trebui să aibă ca piloni:
- Strategia pentru construirea competitivității;
- Strategia pentru dezvoltarea agriculturii;
- Strategia pentru reindustrializare;
- Strategia pentru energie care să permită dezvoltarea economică;
- Strategia pentru procesarea materiilor prime;
- Strategia pentru dezvoltarea capitalul românesc;
- Strategia pentru reducerea dependenței de importuri;
Fără aceste strategii, tabloul dezastrului devine tot mai greu de ignorat, iar anul acesta, grație măsurilor “reformatoare” ale Guvernului Bolojan, situația s-a înrăutățit și mai tare:
-România a pierdut 12 locuri în clasamentul mondial al competitivității, ajungând pe locul 61 din 70 de economii analizate în ediția 2026 a World Competitiveness Ranking, realizat de Institutul pentru Management și Dezvoltare (IMD) din Elveția.
-România a avut în ultimele luni a doua cea mai mare scădere a producției industrialedin UE. Datele Eurostat arată scăderi anuale de 1,9% în februarie, 2,5% în martie, 3,3% în aprilie, 5,4% în mai, 5,5% în iunie și 6,5% în iulie. România înregistrează una dintre cele mai mari scăderi a producției industriale, în principal din cauza contracției din zona de prelucrare.
-România are cel mai mare preț la energia electrică raportat la puterea de cumpărare, arată datele Eurostat. Tot mai multe companii, în special din industrie, au reclamat anul acesta povara facturilor la energie. În același timp, BNR a avertizat că majorarea costurilor în sectoare intensive în energie și transport se propagă de-a lungul lanțurilor de valoare, exercitând presiuni suplimentare asupra prețurilor, iar competitivitatea externă prin preț este afectată, în bună măsură, de costurile cu energia.
-România a exportat mai puțin decât a importat în primele șapte luni din 2026. Deficitul comercial a ajuns la 19,27 miliarde de euro.
-România se confruntă cu un deficit major de capacități interne de prelucrare, exportând în principal materii prime în loc să adauge valoare pe plan intern.
-România nu are o strategie națională unitară și pe termen lung pentru dezvoltarea agriculturii și combaterea efectelor climatice majore, cum ar fi seceta și deșertificarea. România nu are o strategie care să transforme apa în motor al dezvoltării economice. În perioada 1990 – 2025, România a redus dramatic utilizarea apei, a pierdut o mare parte din capacitatea sa economică şi a ignorat valorificarea integrală a infrastructurii strategice construită de generaţiile anterioare.
Deși numărul angajaților a scăzut, iar câștigurile salarilor și-au încetinit ritmul, căderea industriei și prețurile la energie împiedică menținerea productivității.
În aceste condiții, viitorul guvern care va fi instalat la Palatul Victoria, va trebui să răspundă la 10 întrebări, în opinia reprezentanților Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă, înainte de a-și stabili cu adevărat țintele programului economic menit să dezvolte România, nu să o îngroape în datorii. Aceste întrebări sunt:
1. Cât producem în România?
2. Cât importăm?
3. Ce putem produce competitiv în România?
4. Ce materii prime exportăm și ce produse finite importăm?
5. Câtă valoare adăugată pierdem prin exportul de materie primă?
6. Cât ne costă anual lipsa procesării?
7. Ce investiții trebuie făcute în următorii 5 ani?
8. Ce infrastructură trebuie construită pentru agricultură și industrie?
9. Ce producție trebuie să avem pentru a asigura securitatea alimentară?
10. Ce economie vrem să lăsăm generației următoare?
O veste bună a venit vineri seara de la agenția de rating Standard&Poor’s care a menținut ratingul României pe ultima treaptă recomandată investițiilor. România evită, astfel, pentru moment retrogradarea în categoria „junk”, dar perspectiva rămâne negativă. Perspectiva reflectă vulnerabilitatea României la schimbările privind încrederea investitorilor, ca urmare a necesarului ridicat de finanțare externă și a ponderii semnificative a deținerilor nerezidenților în datoria guvernamentală. Altfel spus, România trebuie să renunțe la viața pe datorie care și-a atins deja limitele, și să treacă la dezvoltare economică.
Dr. ing Nicu Vasile: “Nu avem nevoie de o competiție politică pentru cine inventează următoarea taxă. Avem nevoie de o competiție pentru: cine produce mai mult; cine investește mai mult; cine procesează mai mult; cine exportă mai mult; cine creează locuri de muncă productive; cine crește productivitatea; cine aduce capital în economie; cine reduce dependența de importuri. România nu poate deveni competitivă dacă își taxează permanent economia reală, în timp ce amână reforma structurală. Nu putem cere sacrificii permanente producătorului fără să-i oferim un model economic predictibil. Nu putem cere fermierului să fie competitiv european cu o economie românească impredictibilă. Nu putem cere industriei să investească într-o țară în care regulile se schimbă permanent. Nu putem cere capitalului românesc să rămână în România dacă statul îl tratează doar ca pe o bază de impozitare. România are nevoie de o schimbare de paradigma și asta foarte rapid. Cei care conduc România trebuie să renunțe la modelul de creștere economică bazat pe consum, dar și pe deficite tot mai mari, și să treacă la modelul bazat pe producție si investitii in productie si desfacere”.
Editor: Dr. ing Nicu VASILE
Președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă
***
Comentariile sunt închise