În acest episod, dubla morală nu prea mai are loc. Aici interpretabilitatea este redusă și astfel lucrurile nu pot cădea în aproximări și păreri, fie ele chiar subiective.
Deci și spre consecință, conservarea.
Conservarea se face prin pasteurizare, sterilizare, introducere de aditivi naturali (sare, oțet, zahăr etc) sau aditivi de sinteză – conservanți. Eh aici, la aditivi de sinteză există o toxicitate chiar mare, cum ar fi nitriții de sodiu – E251 (care ajută la păstrarea cărnii), sulfitii – E220 (îndeosebi la păstrarea vinului), monoglutamatul de sodiu – E621 (MGS) care este printre altele un foarte eficient potențiator de gust. Aceștia sunt cei mai răspândiți.
Sunt și ”E-uri” netoxice, numai că, din păcate, la repezeală cad și ei la aditivii ”ăia răi”, fiindcă lumea tinde să rejecteaze alimente ce conțin în general “E-uri”. Cei netoxici ar fi:
– vitamina E naturală E 306, antioxidant natural, prezent în ficat, ouă, pește, soia;
– vitamina C naturală, acidul ascorbic – E 300 (antioxidant);
– clorofila E 140 – colorant natural întâlnit în produse de cofetărie, pasta de dinți, cosmetice;
– lecitina E 322 – antioxidant natural (prezent și în ciocolată);
– pectina E 440 – gelifiant natural.
De curând, însă, a început cercetarea unor metode de conservare prin obținerea de flavonoide din diverse drojdii, metoda care va duce în curând la obținerea unui conservant puternic, dar natural. Flavonoidele se găsesc în orice plantă, deoarece sunt ”scutul de aparare” împotriva bacteriilor, numai că sinteza din plante este relativ costisitoare. Obținerea flavonoidelor din drojdii se pare că este fezabilă și în curând vom avea conservanți naturali puternici.
Expunerea alimentelor la UV sau mai de curand la Ozon, iarăși duc la menținerea produsului alimentar în parametri corespunzători mai mult timp.
Împachetarea produselor proaspete (carne și pește îndeosebi) în ceea ce se numește MAP (Modified Atmosphere Packaging) face ca termenii de valabilitate ale produselor să crească remarcabil, chiar cu mai mult de 30%. Totul se reduce în a introduce în pachet sau caserola respectivă, în afară de oxigen, și o cantitate de gaz inert (bioxid de carbon sau azot) de max 30%. Astfel, perisabilitatea produsului este redusă simțitor.
De curând relativ au început să existe și depozite pentru vegetale și fructe care pentru a se putea păstra un timp mai îndelungat, aceste vegetale și fructe sunt ținute în niște mari containere foarte iscusit făcute, în care se introduce un gaz inert. Și, astfel este controlată producerea de etilena din plante. Deci, și spre consecință, este controlată coacerea plantei. Asta înseamnă ca ea va putea ține mai mult. Si asta e de fapt bine.
Frigul desigur e un “conservant” bun și în mod special congelarea. Numai că la congelare lucrurile devin puțin mai complicate datorită faptului că o congelare corectă nu este de fapt decât așa-zisa “congelare rapidă” care nu se poate face decât cu ajutorul unor echipamente specializate (blast chiller, spiral freezer, tunel congelare, abatitor) care dezvoltă un minimum de -40C și cu ajutorul unor suflante puternice. Dar rolul poate cel mai important al congelării rapide este acela de “a ține în frâu” expandarea apei din structura alimentului, care comparat cu congelarea normală, adică lentă, este mult mai benefică păstrării structurii alimentului. Aici avem celebrul “test al căpșunii”, adică o căpșună ce provine dintr-o congelare normală se va dezintegra aproape la decongelare, pe când căpșuna provenită dintr-o congelare rapidă își va păstra forma și dupa congelare. Sigur că și azotul lichid poate congela mult mai rapid orice aliment, care de fapt are o congelare instantă, numai că costurile de congelare devin mari, iar acest tip de congelare nu se pretează la orice materie primă sau aliment.
Deci, și spre consecință ar trebui să nu facem cumpărăturile într-o mare repezeală, deoarece trebuie să citim pe declarația de ingrediente ce anume aditivi și conservanți există și dacă aceștia fac parte din cei nocivi. Cel mai indicat ar fi să instalăm niste aplicații ce ne pot indica instant informații despre aditivii alimentari.
Lucrurile se vor simplifica în curând, deoarece EU a început deja să lucreze intens la ceea ce se numește DIGITAL FOOD SUPPLY CHAIN. De fapt, este vorba până la urmă de siguranța alimentară și de transparenta totala a sigurantei alimentare, in asa fel incat informatiile vor putea fi accesare oricând și de către oricine. Și, astfel, vom avea informații despre materiile prime din care produsul a fost făcut, informații cu privire la conservanți, procesarea materiilor prime, împachetarea materiei prime, lanțul logistic etc. Toate printr-o simplă scanare a etichetei cu o aplicație ce va putea fi instalată pe telefon.
Până atunci, însâ, recomand să vă instalați pe telefonul mobil (iOS sau Android) aplicații ce vă informează instant despre aditivii ce sunt mentionați în lista de ingrediente ale produselor.
https://www.iphoneapplications.ro/ghid-e-uri/p/1703
Concluzie
Un lucru e clar și anume ca nu mai avem cum să revenim la stilul de viață dat de felul în care ne hrăneam acum 50 de ani. Vă mai puteți închipui cum ar fi să vă tăiați găina în curte, dupa care să o opăriți și să-i dați penele jos? Sau tot ce e carne să fie de fapt luată de la garniță sau din pod, de la afumare? Iar singurele legume iarna să fie de fapt sub forma de murături sau eventual rădăcinoase ținute undeva în beci? Și totuși, o fi fost mai bine așa?
Poate da, dar cu confortul nu te pui, mai ales că suntem constrânși la confort datorită vieții pe care o avem. Și cam asta e!
Autor Bogdan Dimitriu
Vezi și…Kaufland se extinde la Turnu Măgurele
Comentariile sunt închise