Păstrarea piețelor de export ar trebui totuși însoțită de o plasă de siguranță care să garanteze securitatea alimentară a populației și anume o creștere a nivelului rezervei de stat, în anii în care producția scade sub un anumit nivel (de exemplu, 3 milioane tone de grâu), se arată în studiul “Sectorul agricol și mediul rural în criza covid-19: provocarea securității alimentare“ publicat în luna mai de Academia Română.
În aceste condiții, ar fi bine ca rezerva de stat să acopere consumul uman intern pe două luni cel puțin. Ar trebui avut în vedere și un sprijin pentru procesatori, astfel încât să poată să-și asigure stocuri de grâu cât mai confortabile, la prețuri accesibile, în lunile imediat după recoltare, sunt de părere realizatorii studiului.
Problema autosuficienței la grâu în anii de criză!
Producția de cereale, dar mai ales cea de grâu, este foarte volatilă în România, ca urmare a condițiilor climatice excesive, a secetei în special. În particular, observăm că producția de grâu a variat de la un minim de 3 milioane tone în 2007 până la 10 milioane tone în anii 2018-2019, deci o creștere de peste 3 ori într-un interval de 12 ani.
În anii extrem de secetoși, producția de grâu se poate reduce foarte mult, respectiv o scădere cu 70%, așa cum a fost în 2007, mai mult decât a fost estimat pentru anul acesta (respectiv o scădere de 50%-60%).
În același timp, în anii recenți, necesarul de grâu pentru consumul uman se situează la cca 3,1 milioane tone, deci aproape de nivelul producției minime obținute în perioada recentă (anul 2007).
„Problema pe care vrem să o discutăm este aceea dacă în acești ani de criză, în care apare posibilitatea ca recolta internă de grâu să devină totuși insuficientă pentru acoperirea consumului uman, este benefic a se lua măsuri speciale de reglementare a pieței, cum ar fi o eventuală creștere a rezervei de stat sau chiar anumite restricții la exporturile extra-comunitare. Ori dacă e mai bine să fie lăsată liberă piața, iar eventualele deficite să se completeze din importuri (la prețurile corespunzătoare). România este o țară importantă în comerțul internațional cu cereale, iar opiniile majorității factorilor implicați spun că oprirea exporturilor nu este recomandabilă”, se arată în studiu.
Pe de altă parte, oprirea exporturilor nu este permisă pe Piața Unică, România fiind membră a Uniunii Europene, iar pentru piețele extra-europene ar avea multiple efecte negative cum ar fi:
– pierderi financiare la exportatori datorate neîndeplinirii contractelor de export;
– se pierd piețe de export în favoarea altor competitori;
– în acest context, se apreciază că este esențială păstrarea piețelor de export pe termen mediu și a poziției României pe piața internațională a cerealelor și a avantajelor față de concurenții regionali direcți (Rusia și Ucraina);
– valoarea exporturilor de cereale pe piețele extra-UE a fost în medie de 1,34 miliarde euro anual în perioada 2017-2019, reprezentând 20% din valoarea totală a exporturilor agroalimentare românești, având deci o influență semnificativă asupra balanței comerciale a României.
“Păstrarea piețelor de export și nerenunțarea la această abordare liberală privind comerțul internațional cu cereale ar trebui totuși însoțită de o plasă de siguranță care să garanteze securitatea alimentară a populației și anume o creștere a nivelului rezervei de stat, în anii în care producția scade sub un anumit nivel (de exemplu, 3 milioane tone de grâu). În aceste condiții, ar fi bine ca rezerva de stat să acopere consumul uman intern pe două luni cel puțin. La această soluție ar trebui să se adauge și un sprijin pentru procesatori, astfel ca aceștia să-și poată asigura stocuri de grâu cât mai confortabile, la prețuri accesibile, în lunile imediat după recoltare“, mai arată realizatorii studiului.
Vezi și …
Nicolae Istudor, ASE: De ce să nu ne gândim la un program de reindustrializare a ţării?
Comentariile sunt închise