Asigurări: De ce nu se asigură fermierii români?

În contextul discuțiilor privind acordarea subvențiilor pentru secetă, aflăm că doar puțin peste 20% din suprafața agricolă din Romania este acoperită de asigurări. Astfel se naște natural întrebarea: ’De ce nu se asigură fermierii români?’.

Întrebarea este cu atât mai pertinentă cu cât Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) își propune dezvoltarea segmentului de piață destinat asigurărilor agricole, conform liniei strategice publicată pe site-ul  ASF, iar statul încurajează încheierea asigurărilor agricole printr-o serie de măsuri aflate la dispoziția fermierilor.

Neîncrederea în firmele de asigurări și lipsa banilor sunt principalele  motive din cauza cărora fermierii nu se asigură” – declară Nicu Vasile, președintele LAPAR (Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România).

De câțiva ani, AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Reale) pune la dispoziția fermierilor activi submăsura 17.1 prin care este acordat sprijin nerambursabil într-un procent de 70% din valoarea primei de asigurare eligible, doar restul de 30% fiind plătită efectiv de către fermier.

Față de riscurile eligible pentru acordarea subvenției (secetă, arșiță, inundațiile, grindina, înghețul, ploile torențiale sau ploile excesive și de lungă durată, furtuna, vijelia, uraganul sau tornada), fermierul are libertatea de a opta pentru riscuri suplimentare ce-i vor asigura mult mai temeinic activitatea agricolă (incendiu din orice cauză, seceta, băltire sau prabușire/ alunecare de teren cultivat). Chiar dacă acestea reprezintă un cost suplimentar, valoarea totală a subvenției va acoperi totuși aproximativ  50% din valoarea totală a primei de asigurare – un ajutor semnificativ pentru fermieri.

Cu toate acestea, care sunt motivele pentru care suprafața  agricolă asigurată este atât de redusă?

Unul dintre motive ar fi momentul când poate fi încheiată polița de asigurare – la începutul sezonului agricol, când grijile și prioritățile fermierilor sunt orientate spre necesitățile imediate: acoperirea cheltuielilor de însămânțare, combustibil, etc.  Asigurarea nefiind o urgență de moment, aceasta este de cel mai multe ori uitată sau amânată, ori – în cel mai bun caz –  alocată doar în cazul în care fermierului îi rămâne o rezervă financiară ce va fi utilizată în acest sens.

Un alt motiv poate fi și lipsa de interes (nejustificată) a creditorilor agricoli față de aceste asigurări. Fie că vorbim de credite bancare acordate fermierilor, leasing sau credite furnizor, foarte puțini dintre aceștia sprijină fermierul în incheierea asigurării agricole. Leasingul are interesul de a asigura utilajul achiziționat, fără a-și pune problema dacă în cazul producerii unei calamități naturale fermierul va rămâne sau nu fără sursă de venit și dacă va mai putea achita ratele pentru utilajele achiziționate.

Iar modelul bancar și cel al furnizorilor de inputuri este adesea același cu cel descris anterior, chiar dacă achitarea debitelor către aceștia depinde în totalitate de realizarea culturii. Lipsa asigurării în cazul producerii unuia dintre riscuri aduce fermierul într-o incapacitate de plată, o escaladare a datoriilor și încadrarea lui în persoană neeligibilă pentru contractarea altor împrumuturi viitoare.

Responsabilitatea  asigurării culturii agricole este transferată în totalitate către fermier, chiar dacă în acest lanț de business sunt mai multe părți implicate care au același interes –  prosperitatea agricultorului.

Ajuns în fața producerii riscului ca urmare a imprevizibilității meteorologice, fermierului îi rămâne o singură soluție: să se adreseze statului pentru acordarea sprijinului pentru calamități naturale.

O altă dificultate întampinată de către fermieri este cadastrarea incorecta a terenurilor deținute sau preluate în arendă. Aceasta este o chestiune de o importanță majoră la încheierea poliței de asigurare. Cei mai mulți fermieri apelează la un broker specializat în asigurări agricole pentru a avea siguranța că polița a fost încheiată corespunzător, iar o eventuală soluționare a unui dosar de daună nu va întâmpina dificultăți din acest punct de vedere. De asemenea, este foarte important ca brokerul de asigurare să asigure consultanță fermierului și ulterior încheierii poliței de asigurare, mai ales în eventuale dispute privind despăgubirea daunelor de către asigurător.

Între subvențiile încasate de cel mai multe ori greoi, o listă lungă de datorii cu scadențe imediate, presiunea realizării procesului tehnologic în cele mai bune condiții, problemele cadastrale și cele de personal, asigurările agricole sunt lăsate de cele mai multe ori pe o linie de așteptare, în condițiile în care salvarea businessului poate fi realizată chiar prin încheierea acestora.

 

asigurăriEditor – Ingrid Gîrju

 


Citește și – Agricultorii români expuși calamităților. Asigurări agricole


 

ÎNSCRIE-TE ACUM!

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim