Proteina din insecte, de la ridicol la realitate

În urmă cu două decenii, Johnson a prezentat ideea utilizării insectelor de crescătorie ca sursă de proteine ​​organice la o conferință de nutriție animală, doar pentru a fi întâmpinat cu râsete și scepticism.

Cu toate acestea, astăzi, utilizarea insectelor atât în ​​alimentația umană, cât și în cea animală este în creștere, necesitând o nouă perspectivă concentrată pe siguranță și validare.

Aprobarea de către Uniunea Europeană a proteinelor de insecte în hrana pentru acvacultură în 2017 s-a extins și în Regatul Unit, în timp ce insectele sunt, de asemenea, permise în hrana pentru animale de companie, atâta timp cât nu prezintă riscuri de îmbolnăvire pentru oameni sau animale. Cu toate acestea, utilizarea lor în alte furaje pentru animale este supusă unor reglementări complexe.

Din punct de vedere al consumului uman, cele mai multe insecte sunt clasificate ca alimente noi, cu excepția câtorva consumate înainte de 1997. Unele insecte au voie să rămână pe piață în timp ce autorizația lor pentru alimente noi este în așteptare.

Asigurarea siguranței consumului de insecte implică abordarea diferitelor probleme, inclusiv riscurile microbiologice, acumularea potențială de compuși toxici precum metalele grele, reacțiile alergice și preocupările privind autenticitatea. Tratamentul termic poate atenua riscurile microbiologice, dar nu controlează producția de histamină, care este rezistentă la căldură. Condițiile de depozitare joacă un rol crucial în reducerea la minimum a acestui risc.

Pericolele toxicologice pot include PCB, dioxine, pesticide și metale grele, pe care insectele le pot bioacumula dacă sunt expuse la acestea. Controlul adecvat al sistemului de producție este esențial pentru gestionarea acestor riscuri. Insectele prezintă o toleranță ridicată la micotoxine, reducând acest risc specific. În plus, reactivitatea încrucișată cu crustaceele și prezența potențială a glutenului la insectele hrănite cu diete pe bază de grâu necesită o etichetare de precauție cu privire la alergenitate.

Problemele de autenticitate includ înlocuirea speciilor și amestecarea cu proteine ​​animale procesate neaprobate. Secvențierea de generație următoare (NGS) poate ajuta la identificarea speciilor, mai ales atunci când insectele sunt procesate în forme de pulbere, făcând imposibilă identificarea vizuală.

În concluzie, utilizarea tot mai mare a insectelor în alimente și furaje este inevitabilă.

Cu toate acestea, pentru a spori încrederea și acceptabilitatea consumatorilor, gestionarea și testarea acestor riscuri prin măsuri strategice va fi crucială. Călătoria lui Johnson de la scepticism la validare servește drept reamintire că ideile inovatoare pot necesita timp pentru a înflori.

Sursa: Food Manufacture
Editor: Rareș Stan


 

Comentariile sunt închise