După ani în care sustenabilitatea părea să urce constant în topul preocupărilor publice, realitatea economică schimbă brusc direcția. În România, presiunea inflației și costurile tot mai mari ale vieții mută atenția consumatorilor către nevoile de bază, iar grija pentru mediu pierde din prioritate, fără să dispară complet.
Datele analizate de AHA Moments și ToKnow arată clar această schimbare: interesul pentru calitatea mediului este în scădere, pe un trend descendent început încă din 2022. Explicația este simplă și ține de contextul economic. Oamenii sunt împinși către zona de siguranță a piramidei lui Maslow – hrană, locuință, stabilitate financiară – în detrimentul preocupărilor de ordin superior.
Cu toate acestea, sustenabilitatea nu a dispărut din mentalul colectiv. Ea rămâne prezentă, dar mai degrabă ca intenție decât ca prioritate imediată. Consumatorii continuă să creadă în inițiativele responsabile, însă așteaptă ca schimbarea reală să vină din exterior – în primul rând de la stat, prin reglementări clare, și apoi de la companii.
În percepția publică, marile rețele de retail rămân principalele repere în materie de sustenabilitate. Lidl și Kaufland sunt cel mai des menționate, urmate de Carrefour, Auchan și PENNY. În zona producătorilor, apar nume precum Coca-Cola sau Ursus Breweries. Totuși, un semnal important este că o treime dintre români nu pot indica nicio companie asociată cu acțiuni sustenabile, ceea ce arată o problemă de comunicare și vizibilitate.
Pe de altă parte, atunci când aceste inițiative sunt clare și credibile, ele influențează direct comportamentul de consum. Percepția asupra brandului se îmbunătățește, iar intenția de cumpărare crește. Însă acest efect este mai puternic în rândul persoanelor cu venituri peste medie, confirmând faptul că sustenabilitatea devine o prioritate abia după ce nevoile de bază sunt acoperite.
Paradoxal, în contextul inflației, consumatorii ajung să aibă așteptări diferite: nu sunt dispuși să plătească mai mult pentru produse sustenabile, ba chiar se așteaptă ca acestea să fie mai accesibile. Presiunea este transferată către companii, de la care oamenii așteaptă eficientizare și costuri mai mici, fără compromisuri în zona responsabilității.
Un alt aspect relevant este nivelul de înțelegere al conceptului. Deși majoritatea românilor consideră că au cunoștințe financiare sau economice medii, în cazul sustenabilității lucrurile sunt diferite. Doar o parte dintre consumatori înțeleg cu adevărat termenul, iar acesta rămâne, pentru mulți, unul abstract sau „elitist”, mai ales în rândul celor cu venituri și educație medii.
În practică însă, comportamentele sustenabile există, chiar dacă nu sunt asumate ca atare. Reducerea consumului de energie, limitarea risipei alimentare sau reciclarea sunt motivate în primul rând de rațiuni economice. Oamenii economisesc bani, iar efectul secundar este unul benefic pentru mediu.
Risipa alimentară devine un exemplu clar al acestei transformări. Motivațiile sunt diverse – de la educația primită în familie, la considerente religioase sau pur economice – însă rezultatul este același: o atenție mai mare la consum. Soluțiile sunt cunoscute, de la planificarea cumpărăturilor până la reutilizarea alimentelor, însă aplicarea lor este adesea influențată de factori emoționali sau de impulsuri generate de promoții.
Iar aici apare una dintre marile contradicții ale consumului modern. Chiar și atunci când oamenii își planifică atent bugetul, promoțiile din retail pot destabiliza acest echilibru, generând achiziții inutile și, implicit, risipă.
Principala barieră rămâne însă prețul. Produsele percepute ca sustenabile sunt asociate cu costuri mai mari, ceea ce limitează adopția. În plus, lipsa unui sentiment colectiv și infrastructura deficitară de reciclare reduc și mai mult motivația individuală.
În final, imaginea unei lumi sustenabile, așa cum o văd românii, este una idealizată: un mediu curat, echilibrat, cu oameni mai relaxați și mai conștienți. Dar este și o lume percepută ca fiind mai restrictivă, mai lentă și, în mod paradoxal, mai puțin tehnologizată – o percepție care ar putea deveni, în timp, o barieră culturală importantă.
Într-un context economic tensionat, sustenabilitatea nu dispare, dar se transformă. Nu mai este un obiectiv în sine, ci devine un efect secundar al unor decizii dictate, în primul rând, de realitatea financiară. Iar pentru companii, provocarea nu mai este doar să fie sustenabile, ci să facă sustenabilitatea accesibilă.
Editor – Adrian Grecu
Sursa – PROGRESIV
Comentariile sunt închise