Cât timp mai putem pretinde că dezvoltăm România, când nu reușim să ne asigurăm nici măcar fundamentul dezvoltării: educația?
România nu se confruntă doar cu o criză economică, demografică și politică. Se confruntă cu o criză profundă a educației, a competențelor și a capacității societății de a-și construi propriul viitor.
Cifrele sunt un semnal de alarmă pe care nici o guvernare responsabilă nu are dreptul să-l ignore!
Conform rezultatelor studiului internațional PISA 2022, publicate de OCDE, 41,7% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la citire, 48,6% nu ating nivelul de bază la matematică, iar 44% nu ating nivelul de bază la științe.
Acestea sunt rezultate privind competențele elevilor, nu rata analfabetismului întregii populații. Dar sunt suficiente pentru a înțelege gravitatea problemei. (Publications Office of the EU)
Aproape unul din doi elevi nu stăpânește competențele matematice de bază la vârsta la care ar trebui să-și construiască drumul spre o meserie, o profesie și o viață independentă.
Și atunci, să ne întrebăm fără teamă: CINE VA CONSTRUI ROMÂNIA DE MÂINE?
Cine va lucra în fabricile moderne?
Cine va programa roboții industriali?
Cine va administra fermele digitalizate?
Cine va transforma cerealele românești în produse alimentare cu valoare adăugată?
Cine va conduce cercetarea, va dezvolta tehnologia și va crește competitivitatea economiei?
Nu putem cere performanță unei economii căreia nu-i pregătim oamenii pentru performanță!
Nu putem vorbi despre agricultură de precizie, inteligență artificială, industrie competitivă și exporturi de produse finite dacă nu construim mai întâi o bază solidă de educație, calificare profesională și gândire critică.
O țară nu devine puternică doar pentru că are pământ fertil, resurse naturale și acces la bani. Devine puternică atunci când oamenii săi știu să transforme aceste resurse în producție, tehnologie, valoare adăugată și prosperitate!
ROMÂNIA PIERDE OAMENI, DAR RISCĂ SĂ PIARDĂ ȘI CAPACITATEA DE A-I FORMA!
Declinul demografic, îmbătrânirea populației și emigrația au slăbit potențialul de dezvoltare al țării. Comunități întregi au rămas fără suficienți tineri, fără specialiști și fără forța de muncă necesară pentru a-și susține economia.
Nu este suficient să numărăm câți români mai avem. Trebuie să ne întrebăm câți dintre cei care rămân au acces la educația și pregătirea profesională necesare pentru a construi o economie modernă.
O națiune poate supraviețui unei crize economice. Dar dacă își neglijează educația generațiilor tinere, își compromite propriile șanse de redresare.
Iar când pierdem simultan populație, competențe și capacitate de producție, problema nu mai este doar socială. Devine o problemă de securitate economică națională!
CINE PROFITĂ DE PE URMA LIPSEI DE EDUCAȚIE?
Există o întrebare incomodă pe care societatea românească trebuie să o pună:
Câți actori din spațiul public profită de pe urma dezinformării, a lipsei de educație financiară și economică și a incapacității unor oameni de a distinge între fapte, promisiuni și manipulare?
Atunci când oamenii nu au instrumentele necesare pentru a verifica informațiile, devin mai vulnerabili la promisiuni fără acoperire, la populism, la escrocherii și la exploatarea fricilor sociale.
Nu oamenii cu educație insuficientă trebuie disprețuiți. Ei trebuie sprijiniți!
Responsabilitatea trebuie căutată în primul rând în sistemele care perpetuează eșecul educațional și în cei care transformă vulnerabilitatea oamenilor într-un avantaj personal, economic sau politic.
Educația nu trebuie să fie un privilegiu. Trebuie să fie instrumentul prin care fiecare cetățean își poate apăra demnitatea, familia și dreptul la un viitor mai bun.
FĂRĂ EDUCAȚIE NU EXISTĂ PRODUCTIVITATE. FĂRĂ PRODUCTIVITATE NU EXISTĂ PROSPERITATE!
România are nevoie de o schimbare de direcție.
Nu putem continua să confundăm consumul cu dezvoltarea, împrumuturile cu investițiile și diplomele cu pregătirea reală.
Avem nevoie de:
* Educație fundamentală solidă: citire, scriere, matematică, științe și gândire critică.
* Învățământ dual performant: școli conectate la ferme, fabrici, laboratoare și companii.
* Formare profesională adaptată economiei reale: competențe cerute de angajatori și certificate prin rezultate.
* Digitalizare și educație financiară: oameni capabili să înțeleagă tehnologia, contractele, costurile și riscurile economice.
* Evaluarea rezultatelor: reducerea abandonului școlar și a analfabetismului funcțional, măsurate transparent, an de an.
* Legătura directă dintre educație și producție: fiecare generație trebuie pregătită pentru a crea valoare, nu doar pentru a căuta un loc de muncă în altă țară.
Agricultura românească nu poate deveni performantă fără specialiști, tehnologie și oameni bine pregătiți. Industria de procesare nu se construiește prin discursuri, ci prin competențe, capital și investiții. Iar exporturile competitive nu se nasc din promisiuni, ci din productivitate și valoare adăugată.
ÎNTREBAREA PE CARE NU MAI AVEM VOIE SĂ O AMÂNĂM
Cum vrem să dezvoltăm România în următorii 10, 20 sau 25 de ani dacă nu tratăm educația drept o investiție strategică?
Cum vrem să reconstruim industria, să valorificăm agricultura, să dezvoltăm cercetarea și să reducem dependența de importuri dacă nu pregătim oamenii capabili să facă toate acestea?
Și, mai ales, ce fel de viitor le oferim copiilor noștri dacă nu le asigurăm competențele necesare pentru a rămâne, a munci și a construi aici?
România nu duce lipsă de resurse. România riscă să-și irosească resursele umane, naturale și financiare pentru că nu investește suficient de eficient în capacitatea oamenilor de a le valorifica.
Adevărata reformă nu începe cu o nouă taxă, cu un nou împrumut sau cu o nouă promisiune electorală.
Începe cu o întrebare simplă: ce știe, ce poate să facă și ce valoare poate să producă un om după ce termină școala?
De răspunsul la această întrebare depind competitivitatea economiei, viitorul agriculturii, industria de procesare, veniturile familiilor și capacitatea României de a-și păstra tinerii.
O NAȚIUNE CARE NU-ȘI EDUCAȚĂ COPIII ÎȘI ÎMPRUMUTĂ VIITORUL, DAR RISCA SĂ NU MAI AIBĂ CU CE SĂ-L PLĂTEASCĂ!
România nu are nevoie doar de o strategie economică. Are nevoie de o strategie națională prin care educația, producția, investițiile și dezvoltarea durabilă să devină părți ale aceluiași proiect de țară.
Pentru că adevărata bogăție a României nu stă doar în pământul pe care îl avem, în resursele pe care le exploatăm sau în banii pe care îi împrumutăm.
ADEVĂRATA BOGĂȚIE A ROMÂNIEI STĂ ÎN CEEA CE ȘTIU ROMÂNII SĂ FACĂ CU TOATE ACESTEA!
Iar dacă vrem o Românie care produce, procesează, investește și exportă, trebuie să construim mai întâi o Românie care învață, înțelege și gândește.
FĂRĂ EDUCAȚIE NU EXISTĂ DEZVOLTARE. FĂRĂ OAMENI PREGĂTIȚI NU EXISTĂ ECONOMIE PUTERNICĂ. FĂRĂ INVESTIȚIE ÎN VIITORUL COPIILOR NOȘTRI, NU EXISTĂ VIITOR NAȚIONAL!
Editor: Dr. ing Nicu VASILE
Președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă
***
Comentariile sunt închise