Piaţa cărnii de porc din România transmite primele semnale consistente de stabilizare după aproape un deceniu marcat de efectele pestei porcine africane, criză care a destabilizat producţia internă şi a amplificat dependenţa de importuri. Datele recente arată o redresare graduală a sectorului, alimentată de creşterea producţiei locale şi de o reducere semnificativă a volumului importurilor.
În primele zece luni din 2025, importurile de carne de porc au scăzut cu 9,6% în volum şi cu 17% în valoare comparativ cu perioada similară din 2024. Chiar şi în aceste condiţii, România rămâne unul dintre cei mai mari importatori europeni, cu un deficit ce depăşeşte pragul de 1 miliard de euro anual, carnea de porc fiind principalul factor negativ al balanţei agroalimentare.
Consumul intern confirmă tendinţa ascendentă. România înregistrează un consum mediu de aproximativ 38-40 kg de carne de porc per capita anual, peste media globală, dar sub nivelul unor state vest-europene precum Germania sau Spania, unde consumul depăşeşte 45 kg per capita. În Europa Centrală şi de Est, carnea de porc rămâne proteina dominantă, susţinută de tradiţia culinară şi de preţul relativ competitiv comparativ cu carnea de vită.
La nivel european, producţia totală de carne de porc s-a stabilizat după reducerea efectivelor din perioada 2020-2023, cauzată de creşterea costurilor furajelor şi a energiei. Exporturile europene către pieţele asiatice, în special China, au încetinit, ceea ce redirecţionează volume suplimentare către piaţa internă comunitară, generând presiuni asupra preţurilor şi oferind oportunităţi pentru statele cu deficit structural, precum România.
Economiştii anticipează o consolidare graduală a sectorului românesc, pe fondul investiţiilor în biosecuritate şi în modernizarea fermelor. Prognozele indică o reducere anuală a dependenţei de importuri cu 3-5% până în 2028, în condiţiile menţinerii investiţiilor şi stabilităţii epidemiologice. Consumul ar putea creşte moderat, cu aproximativ 1-2% anual, susţinut de creşterea veniturilor şi de menţinerea preferinţelor alimentare tradiţionale.
În Europa de Est, tendinţa generală indică o reconstrucţie a capacităţilor locale de producţie, în paralel cu presiunile privind sustenabilitatea şi reducerea amprentei de carbon. Integrarea tehnologiilor digitale, optimizarea lanţurilor logistice şi orientarea către ferme eficiente energetic vor deveni factori decisivi pentru competitivitate.
Pe termen mediu, piaţa cărnii de porc se conturează ca un barometru al securităţii alimentare regionale, iar România are oportunitatea de a transforma deficitul structural într-un catalizator al investiţiilor şi al modernizării agroindustriale.
Editor Dan Oprescu
SURSA ZF.ro
Comentariile sunt închise