De la găina din curte la fermele complet automatizate, piața cărnii de pasăre a parcurs în România și în Europa un secol de transformări accelerate. Astăzi, dezbaterea nu mai este între „tradițional“ și „industrial“, ci despre eficiență, sustenabilitate și accesibilitate într-un context de presiuni inflaționiste și de creștere a populației.
În România, consumul de carne de pasăre se situează la aproximativ 27–30 kg/capita/an, față de media UE de circa 23–24 kg, potrivit datelor agregate ale Eurostat și ale Comisiei Europene. La nivel global, estimările OECD indică un consum mediu de circa 15 kg/capita, cu o creștere anuală de 1–2% până în 2029. Pasărea rămâne proteina cu cea mai rapidă expansiune, pe fondul prețului relativ mai scăzut comparativ cu vita și al unei amprente de carbon inferioare.
Progresul tehnologic este incontestabil. Dacă în anii ’80 un pui atingea 1,3 kg în 56 de zile, astăzi ajunge la 2,5 kg în 38–40 de zile, grație geneticii, nutriției și automatizării. Lideri precum Agricola confirmă că eficiența conversiei furajelor și controlul microclimatului au redefinit productivitatea. Însă această eficiență vine cu presiuni asupra percepției publice privind bunăstarea animalelor și calitatea cărnii.
Din perspectiva comerțului exterior, UE este exportator net de carne de pasăre (circa 2 milioane tone/an), cu piețe-cheie în Orientul Mijlociu și Africa. România produce aproximativ 500–550 mii tone anual și își acoperă în mare parte consumul intern, dar rămâne importator net pe anumite segmente procesate. Deficitul comercial agroalimentar pune presiune pe investiții în procesare locală și branding.
Băncile comerciale majore și retailerii internaționali estimează pentru Europa Centrală și de Est o creștere anuală a pieței de 3–4% în următorii trei ani, susținută de orientarea către produse ready-to-cook și game premium (free-range, antibiotic-free). Totodată, marile lanțuri de retail accelerează tranziția către standarde superioare de bunăstare, ceea ce ar putea adăuga 5–10% la prețul final.
În intervalul 2026–2028, scenariul de bază indică o creștere moderată a consumului în România, spre 31–32 kg/capita, cu o polarizare clară: volum mare în segmentul economic și marje superioare în nișele sustenabile. „Calea de mijloc“ – ferme medii, trasabilitate clară, investiții în energie verde – devine modelul probabil.
Concluzia este pragmatică: dacă dorim carne mai responsabil produsă, costurile vor crește. Întrebarea nu este dacă alegem între curte și industrie, ci cât suntem dispuși să plătim pentru echilibrul dintre preț, etică și securitate alimentară.
Editor Dan Oprescu
SURSA Ziarul Financiar
Comentariile sunt închise