“Un moment foarte periculos” pentru economia mondială (Partea a 3-a)

În afara impactului asupra Orientului Mijlociu efectele cele mai mari afectează și economiile asiatice. Pentru că ele sunt cele mai dependente de importurile de energie, materii prime industriale și remitențe.

Circa 70% din importurile de țiței ale Japoniei și Coreei de Sud provin din Golf. India își asigură și ea 50% din importurile de petrol din zonă.

Circa 87% din petrol și 86% din gazul natural care trece în mod normal prin Strâmtoarea Hormuz sunt destinate țărilor din Asia. Banca de Dezvoltare a Asiei a oferit, încă de la mijlocul lunii martie, un Program de finanțare a comerțului și lanțurilor de aprovizionare destinat sectoarelor private, dar și suport fiscal guvernelor din regiune.

În altă zonă, creșterile pe scară largă ale costurilor/prețurilor și impactul asupra inflației pun presiune pe băncile centrale să majoroze ratele dobânzilor. Înăsprirea politicii monetare, ca reacție la șocurile din lanțurile de aprovizionare, provoacă mari îngrijorări nu numai în SUA, ci mai ales în Europa și Marea Britanie, puternic dependente de importul de LNG.

SUA sunt exportator net de energie, deci impactul asupra economiei americane ar trebui să fie relativ atenuat. Dar prețurile la combustibili au crescut considerabil, s-au transmis către toate celelalte produse, iar rata inflației a crescut mult. Prețurile fertilizatorilor au explodat, fermierii având probleme serioase. Pe fundalul evoluției stocurilor de țiței, despre care am vorbit, unii specialiști estimează că SUA s-ar putea confrunta cu probleme severe și sunt îngrijorați de riscurile inflației și chiar ale stagflației.

China nu a avut de suferit momentan, fiind protejată de rezervele foarte mari de energie, dar și de importurile din Rusia. Blocada americană a strâmtorii Hormuz pune însă în pericol circa 14% din livrările provenind din Iran și alte țări din Golf.

Întreruperile potențiale ale importurilor au făcut China să interzică exporturile de țiței și de fertilizatori (relaxate ulterior pentru țările cele mai afectate). Se estimează că ținta de creștere PNB de 4,5 – 5,0 % (chiar și așa cea mai mică din anii ‘90 încoace) s-ar putea să fie greu de atins. Un război prelungit care ar încetini creșterea economică mondială ar fi un risc mai mare pentru economia Chinei dependentă de exporturi.

Economiile țărilor din Golf au fost devastate, prin distrugerea pilonilor centrali ai existenței acestora. Distrugerile sunt atât în baza de combustibili, cât și în sectoarele industriale conexe, dar și în sectoarele de servicii, transporturile aeriene, cele imobiliare, financiare și turistice.

Tot în zonă (Orientul Mijlociu), țările care nu sunt parte din conflict vor avea de făcut față unor facturi mult mai mari la importurile de energie: Turcia, care operează deja cu o inflație de 30%, și Egiptul, cu presiunea datoriei externe, vor trebui să-și ajusteze politicile pentru a face față situației.

Economia Iranian trebuie să absoarbă efectele bombardamentelor americano-israeliene asupra infrastructurii economice și militare. Economia iraniană este mult mai diversificată decât a celorlalte țări din Golf, Iranul acoperindu-și necesarul de hrană. În urma bombardamentelor au fost afectate cele două mari oțelării și complexele petrochimice și de gaz. Au fost țintite și elemente de infrastructură cheie, dar și principala poartă de export a petrolului, Insula Kharg. Cu o rată a inflației de 50%, efectele a 47 ani de sancțiuni și o infrastructură problematică (lipsa de apă a fost unul din factorii care a declanșat demonstrațiile din ianuarie 2026) economia iraniană are de înfruntat dificultăți majore.

Înainte de a analiza ce se întâmplă în cele mai importante lanțuri de aprovizionare trebuie remarcat că după trei luni și ceva de la declanșarea războiului economia mondială incearcă să se adapteze cât de cât, cu implicații majore pentru comerțul mondial și pentru relațiile de putere.

Se fac eforturi pentru reorganizarea lanțurilor de aprovizionare, țările asiatice, și nu numai, căutând alternative pentru evitarea Strâmtorii Hormuz. Conducte secundare care evită strâmtoarea sunt revitalizate și extinse. Costurile de transport maritim mari au dus la intensificarea rutelor terestre ca de exemplu: Golf-Irak-Turcia sau Coridorul de Mijloc.