„Nu putem rezolva problemele noastre cu aceleași gândiri pe care le-am folosit atunci când le-am creat.” Albert Einstein
În perioada 22-23 septembrie 2024, Națiunile Unite vor găzdui „Summit-ul Viitorului: soluții multilaterale pentru un mâine mai bun”, un eveniment care reunește State Membre și Observatoare, agenții ale ONU, alte organizații internaționale, ONG-uri, instituții academice, sectorul privat și tineretul, cu scopul de a contura un nou consens global asupra a ceea ce ar trebui să fie viitorul nostru.
Summit-ul Viitorului a fost propus în 2021 de către Secretarul General al ONU, în cadrul „Agenda noastră comună”.
Cu un an înainte, liderii mondiali îl însărcinaseră pe Antonio Guterres să producă un raport despre cum să abordeze provocările actuale și viitoare și să accelereze implementarea „Agendei 2030 pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă” adoptată în 2015. „Agenda noastră comună” a fost răspunsul, o viziune asupra viitorului cooperării globale bazată pe multilateralism incluziv, interconectat și eficient. Este una dintre cele mai ample strategii produse vreodată de ONU.
Summit-urile aprobă de obicei soluții la probleme deja cunoscute, dar în cazul Summit-ului Viitorului, definirea problemelor este încă în negociere de către Statele Membre ale ONU.
Rezultatul negocierilor va fi rezumat în „Pactul pentru Viitor”, un document orientat spre acțiune care va fi adoptat de liderii politici în perioada 22-23 septembrie 2024. Co-facilitat de Germania și Namibia, „draftul zero” al pactului a fost lansat pe 26 ianuarie 2024 și a primit feedback de la 83 de state și aproape 400 de amendamente de la societatea civilă.
O versiune revizuită a apărut pe 14 mai, cu 52 de propuneri pentru acțiune, structurate în 5 capitole: Dezvoltare Durabilă și Finanțare pentru Dezvoltare; Pace și Securitate Internațională; Știință, Tehnologie, Inovație și Cooperare Digitală; Tineret și Generațiile Viitoare; și Transformarea Guvernării Globale. Lucrul la Pactul pentru Viitor este coordonat cu două alte procese interconectate: Compactul Digital Global (co-facilitat de Suedia și Zambia) și Declarația privind Generațiile Viitoare (co-facilitată de Jamaica și Olanda).
În 2015, într-un articol publicat de Huffington Post, am comparat Agenda 2030 cu „Marile Speranțe”, faimosul roman al lui Charles Dickens situat în Anglia victoriană timpurie, într-o perioadă de mari schimbări sociale. Romanul lui Dickens este despre dorința oamenilor de bogăție și dezvoltare socială și despre triumful final al binelui asupra răului.
Agenda 2030 nu este un roman, dar leagă cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile (economică, socială și de mediu) de pace și securitate, statul de drept și accesul la justiție. Este despre cum binele poate triumfa asupra răului. Același lucru poate fi adevărat și pentru Summit-ul Viitorului.
Programat într-un moment de polarizare profundă și „policriză” (multiple crize care au loc simultan, fără o cauză unică și fără o soluție unică, având o interacțiune cumulativă mai mare decât suma lor), acest summit este văzut ca o „oportunitate unică într-o generație” de a reseta sistemul multilateral afectat în ultimii ani de mai multe șocuri globale majore și de a revigora cooperarea internațională. Cu 4 sesiuni plenare și 270 de sloturi de vorbire, nu este o exagerare să spunem că Summit-ul Viitorului generează mari așteptări.
Un număr semnificativ de acțiuni propuse în draftul Pactului pentru Viitor sunt, de asemenea, priorități pentru Consiliul Europei (CoE), care a jucat un rol global de pionierat în dezvoltarea standardelor în materie de drepturile omului, democrație și statul de drept. Practicile de succes ale CoE pot fi utile pe teme precum: a nu lăsa pe nimeni în urmă și respectarea deplină a drepturilor omului de către toți (Acțiunile 1 și 29); încredere și coeziune socială (Acțiunea 4); acces egal la justiție și respectarea drepturilor omului (Acțiunea 5); egalitate de gen și abilitarea femeilor (Acțiunile 6 și 29); promovarea culturii ca o componentă integrală a dezvoltării durabile (Acțiunea 7); combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului (Acțiunile 8 și 9); cooperare și înțelegere între Statele Membre (Acțiunea 14); combaterea crimei organizate transnaționale și a fluxurilor financiare ilicite (Acțiunea 20); abordarea riscurilor create de tehnologia informației și inteligența artificială (Acțiunea 24); participarea tineretului (Acțiunile 34 și 35); și reforma arhitecturii financiare internaționale (Acțiunile 43 până la 47).
Trei exemple.
„Declarația de la Reykjavik: Uniți în jurul valorilor noastre”, adoptată pe 17 mai 2023 de către Șefii de Stat și de Guvern ai CoE, subliniază „urgența unor eforturi suplimentare pentru protejarea mediului, precum și pentru a contracara impactul triplei crize planetare de poluare, schimbări climatice și pierderea biodiversității asupra drepturilor omului, democrației și statului de drept… Un mediu curat, sănătos și durabil este esențial pentru respectarea deplină a drepturilor omului de către generațiile prezente și viitoare”. Pe 11 iulie 2024, la Forumul Politic de Nivel Înalt al ONU (HLPF) din New York, CoE va co-organiza (cu președinția rotativă a Lituaniei la Comitetul de Miniștri al CoE) un eveniment secundar pe tema „Traseul înainte: Combaterea impactului schimbărilor climatice asupra drepturilor omului”.
Summit-ul Viitorului va lua în considerare necesitatea unor reforme profunde pentru a face instituțiile financiare internaționale mai incluzive. De exemplu, acțiunea 47 din Pactul pentru Viitor angajează că „Vom reforma arhitectura financiară internațională astfel încât să poată face față provocării schimbărilor climatice.” Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB) este singura instituție financiară multilaterală cu un mandat exclusiv social și un laborator interesant de idei inovatoare. Pe 7 iunie 2024, în Islanda, Consiliul Guvernatorilor CEB (unde reprezint România) a organizat o dezbatere pe tema „Declarația de la Reykjavik – Schimbări climatice, tranziție justă și rolul CEB”, urmată de o vizită la proiectele co-finanțate de CEB: Centrala Geotermală Hellisheidi – care produce energie electrică și termică pentru orașul Reykjavik, și instalația Orca de Captură și Stocare a Carbonului – care captează dioxidul de carbon (CO2) direct din aer și îl stochează permanent ca rocă în scoarța terestră.
De la sănătate la educație, de la acțiunea climatică la sistemele alimentare, Inteligența Artificială (IA) este pe punctul de a deveni un instrument esențial pentru construirea unor economii și societăți incluzive, verzi și durabile. Dar IA creează și riscuri pentru umanitate, iar o abordare universală este necesară. Convenția-Cadru a CoE privind Inteligența Artificială și Drepturile Omului, Democrația și Statul de Drept, adoptată pe 17 mai 2024 – primul tratat internațional obligatoriu privind IA – este un cadru legal global pentru întregul ciclu de viață al sistemelor IA. Va fi deschisă spre semnare tuturor țărilor din lume și, prin urmare, poate fi o sursă de inspirație pentru Compactul Digital Global.
Vorbind pe 7 februarie la Adunarea Generală a ONU (UNGA) despre prioritățile pentru 2024, Secretarul General Antonio Guterres a remarcat:
„Privind înainte, la Summit-ul Viitorului din septembrie, avem șansa de a modela multilateralismul pentru anii care vor veni. Și într-adevăr, lumea noastră are nevoie urgentă de: reforma Consiliului de Securitate; reforma sistemului financiar internațional; implicarea semnificativă a tineretului în luarea deciziilor; un Compact Digital Global pentru a maximiza beneficiile noilor tehnologii și a minimiza riscurile; o platformă de urgență pentru a îmbunătăți răspunsul internațional la șocurile globale complexe…”
Există o șansă bună ca limbajul privind reforma Consiliului de Securitate (SC) să fie inclus în Pactul pentru Viitor, trimițând un semnal politic puternic despre realizarea unei astfel de reforme în viitor. Subiectul a fost pe agenda Statelor Membre de la înființarea ONU. Configurația actuală a Consiliului de Securitate datează din 1965, când numărul membrilor nepermanenți a fost ridicat de la 6 la 10.
În 1992, la inițiativa Secretarului General Boutros Boutros-Ghali, UNGA a înființat Grupul de Lucru Deschis pentru a reforma Consiliul de Securitate, iar în 1993 a adoptat rezoluția privind „reprezentarea echitabilă și creșterea numărului de membri în Consiliul de Securitate”. În 2008, decizia UNGA 62/557 privind „inițierea negocierilor interguvernamentale (IGN) sub forma unei reuniuni plenare informale a Adunării Generale” a identificat 5 probleme prioritare în cazul reformei SC: categoriile de membri, problema veto-ului, reprezentarea regională, dimensiunea unui SC extins și metodele de lucru și relația dintre SC și Adunarea Generală. IGN este considerată cea mai complexă componentă a reformei sistemului ONU și, de-a lungul anilor de deliberări, au fost produse mai multe documente de către co-președinții succesivi. În timpul celei de-a 71-a sesiuni a UNGA am avut privilegiul, împreună cu colegul meu tunisian, să co-prezidez procesul IGN și să prezint spre considerare Statelor Membre documentul „Elemente de Comună și Probleme pentru Considerare Ulterioară privind problema reprezentării echitabile și creșterii numărului de membri în Consiliul de Securitate și aspecte conexe”.
Un motiv esențial pentru convocarea Summit-ului Viitorului este tineretul. Cu o fragmentare crescută, tensiuni, conflicte și criza triplă planetară accelerată, eșecul de a acționa acum va afecta negativ generațiile viitoare.
Nu ne lipsesc angajamentele de a lua în considerare tineretul, deoarece există aproape 400 de rezoluții UNGA care menționează explicit generațiile viitoare. Ceea ce ne lipsește sunt mecanismele practice și pașii concreți pentru a implementa acele angajamente. Într-un document din 9 martie 2023 privind „nevoile generațiilor viitoare”, Secretarul General al ONU a propus crearea unui Emisar pentru Generațiile Viitoare, o Declarație Politică privind Generațiile Viitoare și un Forum Interguvernamental pentru Solidaritatea Inter-generațională.
În ceea ce privește Platforma de Urgență, ideea a fost menționată pentru prima dată în „Agenda noastră comună”, ca un instrument „flexibil și agil, incluziv și multistakeholder, interdisciplinar și multisectorial” la dispoziția Secretarului General, permițându-i să convoace rapid diferiți actori în fața unor crize majore viitoare și să îmbunătățească răspunsul internațional la șocurile globale. Alte propuneri ambițioase în Pactul pentru Viitor sunt privind pacea și securitatea internațională, dezarmarea, guvernarea spațiului cosmic, noile și emergentele tehnologii și cheltuielile pentru dezvoltare.
Interdependența este logica secolului 21 și, prin urmare, Summit-ul Viitorului va fi un succes doar dacă toate Statele Membre ale ONU sunt cu adevărat implicate. Așa cum a spus John F. Kennedy odată: „Problemele noastre sunt create de om, prin urmare pot fi rezolvate de om. Nici o problemă a destinului uman nu este dincolo de capacitatea ființelor umane”.
Dr. Ion I. Jinga
Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului.
Articol preluat din American Times
Comentariile sunt închise