Dependența Europei de peștele importat

Piața europeană a peștelui traversează o perioadă de transformare, în care cererea stabilă se întâlnește cu o dependență tot mai mare de importuri. Datele recente arată că România importă de aproximativ zece ori mai mult pește decât exportă, un fenomen care reflectă tendințe mai largi din Europa, unde consumul depășește semnificativ capacitatea internă de producție.
În 2024, România a importat 117.000 de tone de pește și produse din pește, în valoare de 361,5 milioane euro, în creștere cu aproximativ 10% față de 2023 și aproape dublu comparativ cu 196 milioane euro în 2020. Exporturile au rămas modeste, la aproximativ 11.000 de tone, în timp ce producția internă a scăzut la 16.000 de tone, acoperind doar 13% din consumul național.
Consumul anual de pește în România rămâne relativ stabil, la 6,4–6,5 kg per capita, echivalentul a aproximativ 122.000 de tone anual. Acest nivel este însă mult sub media Uniunii Europene, estimată la 22–24 kg per capita, potrivit analizelor realizate de instituții europene și mari retaileri. Diferența indică atât potențial de creștere a pieței românești, cât și presiune suplimentară asupra lanțurilor de aprovizionare.
Europa, în ansamblu, consumă peste 13 milioane de tone de pește anual, dar producția internă – incluzând pescuitul și acvacultura – acoperă doar aproximativ 40% din necesar. Restul provine din importuri masive din Asia, America Latină și Africa. Tonul ajunge frecvent din Vietnam sau Ecuador, creveții din India și Bangladesh, iar unele fileuri de pește provin chiar din Tanzania sau Uganda, ceea ce evidențiază globalizarea profundă a pieței.
Pentru Europa Centrală și de Est, provocarea este dublă: consumul crește treptat, iar capacitatea de producție locală rămâne limitată. Economiștii din sectorul bancar și marile companii din industria alimentară estimează că piața europeană de produse pescărești va crește cu 2–3% anual până în 2028, impulsionată de cererea pentru produse considerate sănătoase.
În România, retailerii estimează că piața ar putea depăși 150.000 de tone anual în următorii trei ani, dacă tendințele de consum converg către media europeană. În acest scenariu, importurile ar putea depăși 500 milioane euro până în 2028, în absența unor investiții majore în acvacultură.
Pentru industria alimentară regională, miza devine clară: dezvoltarea producției locale și modernizarea acvaculturii ar putea reduce dependența de importuri și ar crea oportunități economice într-o piață europeană în continuă expansiune.
 
Editor Dan Oprescu

 

Comentariile sunt închise