Planul de salvare: Reindustrializare, Agricultură de performanță și Educație adaptată realității
România traversează un moment critic în care modelul economic bazat exclusiv pe consum și împrumuturi și-a atins limitele dramatice. Cu o datorie publică ce a depășit pragul istoric de 60% din PIB și cu o factură uriașă a dobânzilor care apasă pe umerii fiecărui cetățean, țara nu mai poate supraviețui doar din consumul produselor importate. Este momentul unei rupturi totale de trecut și al trecerii la o economie a producției și a valorii adăugate.
Paradoxul românesc: Pământ fertil cultivat cu datoriiRomânia a transformat cel mai mare atu al său – agricultura – într-o formă de protecție socială mascată. În loc să fie motorul dezvoltării naționale, sute de mii de ferme supraviețuiesc de la o subvenție la alta, blocate în subzistență. În acest timp, marile exploatații au fost transformate, fără voie, în simple prestatoare de servicii pentru economiile puternice ale lumii.
Exportăm grâu și porumb la prețuri minime, asumându-ne toate riscurile secetei și ale instabilității geopolitice, pentru a importa aluat congelat, carne și produse procesate la prețuri multiplicate. Finanțăm locurile de muncă din fabricile din Vest, în timp ce deficitul comercial al României explodează, iar valuta se scurge din țară.
Soluția strategică: Lanțul care repornește România
Pentru a opri acest declin structural, strategia națională trebuie să se concentreze pe trei piloni vitali care pot readuce independența economică:
- Repornirea și modernizarea combinatelor chimice: Nu mai putem lăsa agricultura la mila traderilor internaționali. România trebuie să își folosească propriile resurse de gaz pentru a produce îngrășăminte autohtone. Repornirea industriei chimice și petrochimice prin tehnologii noi reprezintă siguranță alimentară și stoparea dependenței de importuri scumpe.
- De la materie primă la produse finite: Finanțarea masivă și obligatorie a capacităților locale de stocare și procesare. Banii produși de pământul românesc trebuie să rămână în comunitățile românești.
- Educație pentru economia reală, nu pentru diplome goale: Școala românească trebuie să înceteze să mai producă șomeri cu diplome teoretice. Generalizarea învățământului dual, refacerea liceelor agricole și de chimie industrială și corelarea locurilor la facultate cu nevoile reale ale pieței muncii sunt singurele metode prin care putem asigura inginerii, tehnicienii și specialiștii de care industria are disperată nevoie.
Nu ne mai permitem să fim doar o piață de desfacere și o sursă de materie primă ieftină. O țară care nu produce nimic pentru ea însăși își amanetează viitorul generațiilor următoare. Avem resursele, avem pământul, avem oamenii – tot ce ne lipsește este curajul de a impune criterii stricte de performanță și de a investi masiv în propria noastră industrie.
România nu mai are timp pentru măsuri de criză temporare. Este timpul pentru o economie gândită pe investiții, pe producție și pe demnitate economică.
Autor: Dr. ing Nicu Vasile
Președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă
***
Comentariile sunt închise