De la laborator la raft: Un brevet românesc încearcă să construiască un brand global de înghețată

Punctul de plecare a fost achiziția unui brevet dezvoltat în cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați, o rețetă de înghețată pe bază de zer concentrat, combinată cu fructe precum gutui și prune. Produsul fusese deja validat internațional, fiind premiat la SIAL Paris, iar pentru fondatori a reprezentat mai mult decât o idee – a fost o oportunitate de poziționare într-un segment diferit, bazat pe naturalețe și densitate ridicată.

Investiția inițială, estimată la aproximativ 200.000 de euro, a fost rapid depășită, proiectul ajungând la circa trei milioane de euro odată cu dezvoltarea unei unități de producție la Galați. Fabrica, construită pentru a susține creșterea, funcționează astăzi cu trei linii și o capacitate semnificativ extinsă, adaptată cererii din retail și planurilor de extindere.

Strategia de diferențiere este clară: produse cu mai puțin aer și mai mult conținut, un detaliu tehnic care se traduce direct în percepția consumatorului. Într-o piață în care multe produse sunt optimizate pentru volum, nu pentru consistență, această abordare devine un argument comercial.

Accesul la raft a fost momentul de inflexiune. Listarea inițială în Lidl a deschis drumul către alte rețele mari precum Carrefour sau Auchan, oferind vizibilitate și volum. Într-un retail dominat de viteză și decizii impulsive, provocarea rămâne însă aceeași: cum faci ca un produs diferit să fie înțeles rapid de un consumator grăbit.

În paralel, compania încearcă să schimbe regulile jocului și pe partea de distribuție. A investit în automate de înghețată – un canal încă neexplorat în România – și pregătește lansarea unui concept propriu de gelaterii, cu planuri de extindere națională și, ulterior, prin franciză. Este o încercare de a scoate produsul din sezonalitate și de a-l transforma într-un consum constant, nu doar într-un răsfăț de vară.

Contextul pieței susține această strategie. Consumul anual de înghețată în România rămâne redus, în jur de trei litri per capita, mult sub nivelul din piețele vestice sau nordice. Pentru antreprenori, acest decalaj nu este o limitare, ci un spațiu de creștere, cu condiția ca piața să fie educată.

În același timp, direcția externă devine tot mai relevantă. Piețele din Europa de Nord sau Orientul Mijlociu sunt văzute ca oportunități naturale pentru produse cu poziționare „clean label”, iar exportul ar putea deveni, pe termen mediu, un pilon central al businessului.

Cu obiectivul de a depăși pragul de 10 milioane de lei în 2026 și cu planuri de atragere a unui investitor, compania încearcă să demonstreze că un brand românesc poate crește într-o categorie dominată de importuri. Nu mizează pe cote de piață agresive, ci pe construcție graduală – un pariu mai lent, dar mai sustenabil, într-o industrie unde diferența o face execuția.