A făcut aproape de toate în viață, s-a lăsat dus de val sau mai bine zis de provocări cărora le-a făcut cu brio față, ba mai mult, l-au ambiționat să meargă mai departe. După 35 de ani de muncă în agricultură, recunoaște că încă nu poate să se dea deoparte, chiar dacă cei doi băieți – Ștefan și Gabriel, i-au preluat de ceva vreme sarcinile. Și deși vorbește de ultima mare investiție (afacerea cu fermele de sturioni), la cum îl știm, n-ar fi de mirare să-l vedem pe Adrian Rădulescu că mâine-poimine o ia din nou de la capăt atras de cine știe ce afacere de nișă. Sau dimpotrivă, că readuce la viață branduri ce făceau istorie până nu demult, cum este cazul Vinului Pelin.
I-ar fi plăcut să facă pomicultură, dar viața l-a dus pe alte căi, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori. Iar dacă la început era atras mai mult de cultura mare, de ceva timp, zootehnia pare că l-a acaparat cu totul.
Și chiar dacă acum sectorul nu trece prin cel mai fericit moment, din cauza pestei porcine africane, Adrian Rădulescu nu uită că mai are de dus la capăt o promisiune pe care și-a făcut-o lui, dar și fermierilor atât de încercați în ultima vreme.
Nu renunță să spere că legea reproducției va fi aplicată în zootehnie, pentru că altfel soarta fermelor românești este pecetluită definitiv. Și la cum merg lucrurile, să nu ne mirăm dacă într-o bună zi carnea de porc va ajunge un produs de lux la niște prețuri exorbitante la presiuneachinezilor. Tocmai de aceea, se încăpățânează să încerce să îndrepte lucrurile pe făgașul normal poate doar-doar cineva va lua aminte.
Un optimist, am putea spune, care nu se dă în lături de la nicio provocare oricât de dificilă ar fi ea, ci dimpotrivă. Iar cea mai mare provocare azi este ferma de sturioni, spre deosebire de cele de porci sau de afacerea cu vinuri de la Urlați din renumita podgorie Dealu Mare. Dacă ultimele două sunt așezate pe picioare (în condițiile în care nu putem face abstracție de PPA), cu totul altfel stau lucrurile la sturioni, un business la care a ajuns mai mult din întâmplare și, de ce nu, din curiozitate.
O afacere care va începe să producă abia în 2021 și care anual presupune costuri uriașe.
Ce-a fost mai greu a trecut, însă, de-acum începe numărătoarea inversă, așa că optimismul se justifică pe deplin.
„În nebunia mea am pornit un business care nu are piață, nu este cunoscut, este scump și foarte mulți mi-au zis ca fie sunt nebun, fie pot să îmi rup gâtul definitiv. Eu sunt optimist, va fi mult mai greu decât cu vinurile, dar îmi plac provocările. Consider că este ultima mare investiție, dar este ca și în politică, să nu zici niciodată: niciodată. Mă hrănesc moral și spiritual din provocări, ele ma ambiționează și mă încarcă pozitiv”, spune Adrian Rădulescu.
vezi și …
Mihai Focșa și bucătăria „cu gust și sănătoasă’’ (Partea V)
Comentariile sunt închise